Am fost oaspete anul acesta pentru prima data in Valchid sau Waldhűtten (in lb. germana „Cabanele din padure”; Văltit- in dialectul local), vechi sat sasesc din comuna Hoghilag, judetul Sibiu. Crescuta fiind intr-o cultura germana, am pornit si eu in cautarea obiceiurilor si traditiilor sasesti ale strabunilor, cu maxim entuziasm. M-au insotit si ai mei, deci ne-am bucurat de o experienta in familie.
Potrivit documentelor scrise biserica medievala fortificata Valchid a fost ridicata in sec. al XV lea de catre sasii care au locuit pana in anii 1990 aici. Povestea cetatii si a oamenilor care au trait aici este fabuloasa, in prezent aflandu-se in renovare cu fonduri structurale si cu ajutorul Asociatiei sasilor din Germania care au locuit aici.
Insa nu despre asta vrea sa va povestesc, ci despre brunchul la care am luat parte aici, intr-un cadru medieval, unde am redescoperit caldura si atmosfera apropiata a unei comunitati de oameni, care desi au origini si cultura diferite, gatesc impreuna la toate nuntile din sat. Asa a fost si la brunch. Femeile satului s-au adunat cu noaptea in cap si au pregatit minunatele lichiuri sasesti dupa retete vechi ale strabunilor, sub coordonarea Romanei (Fatacare gateste cu flori) si a prietenilro de la Asociatia My Transilvania, care organizeaza minunatele brunchuri locale www.eat-local.ro cu preparate regionale la biserici si cetati fortificate din Transilvania.
Stiu asta pentru ca la invitatia organizatorilor, m-am implicat activ ca voluntar in organizarea de la fata locului.
Peste 40 de lichiuri felurite au fost pregatite de gospodine de cu seara, lichiuri cu varza, cu branza sarata, cu branza dulce, cu gris , cu mere si bezea si cu rabarbar. Preparatul cel mai la indemana cu care ne-au si intampinat de altfel seara gazdele este pasta de jumeri sau untura pe paine, dat fiind ca localnicii se ocupa cu cresterea rasei de porci mangalita, a mieilor si a vitelor. Si pentru ca rosiile de gradina erau prea bune, un italian adoptat din sat s-a oferit sa ne faca bruschete minunate de Valchid si ne-a servit cu tuica din zona.
La brunch ne-am gadilat papilel cu ciorba de tarhon, ciorba de fasole su scrijele de slana perpelita si tocana de cartofi de Valchid, salata de sezon, slana afumata si felurite branzeturi . Senzatia au facut-o mamaligutele umplute cu branza si incalzite pe soba ce s-au servit cu tocana de miel la ceaun si smantana. Tocana facuta de barbatii satului de cu seara 6 ore pe jar molcom si lasata peste noapte sa se aseze a fost atat de frageda incat aproape ca iti venea sa maninci si oasele de buna ce era. In fine, din filmul mananci si plangi si iar mananci.
Berea artizanala, vinul satenilor si tuica au incheiat armonis o zi de saga, caci asa m-am simtit la brunchul privat alaturi de turisti veniti din diferite colturi ale lumii si ale tarii, si alaturi de localnicii care au gatit si erau tare bucurosi sa ne auda ca ne-a placut si ca o sa mai venim.
Doamnele acestea octogenare venite cu podoabele, stergarele si toate lucrurile manuale unele mostenite, altele facute de dansele pentru oaspeti, au facut deliciul oapetilor de la intrare. Atmosfera de sat si saga pregatita de gazde pe zidurile bisericii si-a facut efectul de a-i face pe oameni sa se simta bine sa sa se imprieteneasca la un pahar de vorba buna. Gradina larga a cetatii a facut deliciul copiilor mici si mari care au mancat, s-au jucat si au admirat in voie preparatele si obiectele mestesugaresti locale expuse.
Multumiri speciale comunitatii si dlui primar al comunei Hoghilag Nicu Lazar care ne-a gazduit si a urnit din loc masinaria unei intregi comunitati si a unor traditii uitate, care astfel au fost readuse la viata si cunoscute noua.
Valchid, revenim!
Alles Gute und bis bald!
